undeva, candva, oriunde, oricand
si nicio limitare nu mi se pare acceptabila decat in masura in care experienta istorica a impus-o. doar daca trebuie sa faci democratie si sa educi gloata cu forta. daca nu se descurca, da-le undita si eventual cere-le sa o foloseasca. olandezii aveau o metoda grozava in evul mediu de a face protectie sociala. ca sa combata lenea si cersetoria, inchideau cersetorii intr-o pivinita ce se umplea continuu cu apa si le dadeau o galeata sa o scoata, ca sa nu se innece. daca nu se spala, da-le un sapun si impune-le sa il foloseasca. da-le un prezervativ si, eventual, la pachet, un dvd cu angels in america. caci, nu-i asa, prea putini copii se duc la scoala cu drag, ci fortati de parinti. prea multi oameni schingiuie animale, opreste-i. prea multi arunca arunca pet-uri in padure, din masina sau din tren. ia-l de jos si baga-i-l in san. sau pe gat. prea putini ar fi votat, spre exemplu, la un recensamant, impotriva pedepsei capitale sau pentru abrogarea articolului 200. democratia prin recensamant poate esua in unele arii ale planetei albastre. a nu se intelege ca sunt anarhist sau ca subscriu vreunei forme de autoritarism.
nu imi plac intrebarile inchise, ma supun la interogatoriu. nu pun decat intrebari deschise, imi place sa ascult o poveste. a nu se intelege ca refuz unele forme de dialog
nu imi plac deadline-urile. folosesc cu spor calendarul din outlook, sincron cu telefonul, ca sa fac fata. dar imi place spontaneitatea, nu ma pot aseza in sabloane de timp sau de alt tip. a nu se intelege ca sunt o vraiste
urasc programul fix al muncii. de la 9 la 6. de-aia ajung de obicei la 9.15-9.30 si plec dupa 6.15. nu imi place sa mananc la ore fixe. de-aia pranzesc la 12 , la 2 sau la 4, dupa pofta si foame. ador cafeaua si ma indispune o intrebare de genul la ora asta bei cafea? mai dormi la noapte? . poate da, poate nu. sunt liber sa dorm sau nu. a nu se intelege ca nu sunt un angajat model

nu imi plac statiile de ratb. sunt la fel de fixe. si ma enerveaza intrebarea coborati la prima? nu stiu. poate da, poate nu, ma mai gandesc daca imi place prima sau nu. a nu se intelege ca blochez accsul in mijloacele de transport
nu imi plac regulile de 7 ani de acasa si cavalerism. sunt asa perimate. poate ca azi sunt nesimtit de obosit si ciufut si vreau sa stau eu pe scaun. de ce sa il cedez unei doamne in varsta care se plimba cu ratb in orele de varf, cand sunt eu in drum spre sau dinspre birou? si-apoi, nu pot sa citesc in picioare. a nu se intelege ca sunt exemplu de badaranie
si iarasi, nu suport etichetele. clar, toti indienii merg in sir indian. cel putin singurul pe care l-am vazut eu. si ce daca sunt tigani (cea mai misto cafea mi-a fost servita in casa unui tigan de catre sotia ce poarta numele unei tari sud-americane si fiica botezata dupa numele unui tablou religios), si daca sunt arabi (cea mai ospitaliera vacanta s-a petrecut intr-o tara araba, intr-o locatie turistica lovita de cateva atentate)... si ce daca au sindromul down. sunt atat de frumosi in asemanarea lor. gratie unui videoclip cu ei am cunoscut bucuria de a asculta royksopp. iar daca sunt negri, cu atat mai bine. nu am vazut torso mai frumos ca al unui negru, dupa cum nici femeie mai frumoasa decat iman. si imi plac oamenii, indiferent de sex si orientare. si nu pricep misoginia si ma dezgusta. si urasc orice forma de homofobie, fie ca e la adresa mea, fie ca e la adresa prietenilor mei, fie ca-i naturala, de targoviste si deriva dintr-o maghiarofobie ragateana. a se intelege, da, ca imi plac toti oamenii. si ca discriminarea naste si se naste din monstri.
si nu suport nici sintagme precum nu ai dreptate, te inseli. ei, bine. poate da, poate nu. in opinii, totul este relativ. nu sunt nici judecator sa dau verdicte definitive si irevocabile, dupa cum nici tu nu esti. iar opinia mea imi apartine si nu incerc sa ti-0 impun, asa ca nu incerca nici tu sa mi-o impui pe a ta. poate amandoi ne inselam iar adevarul si dreptatea nu se gasesc in posesia niciunuia dintre noi. a se intelege, da, ca respect opinia ta si am pretentia ca si tu mi-o respecti. nu o sa ti-o accept, insa, daca trece dincolo de frumosul omenesc, intr-o barca extremista. si atunci o sa o si combat, cu hotarare.
asa ca nu ma incorseta dupa moda ta, ma ustura pielea si nu pot respira. lasa-ma sa zbor, nici cerul nu mi-e granita. nu o sa port nicio zeghe sau lant, nu o sa te las nici sa imi stampilezi vreo eticheta, nici cu fierul rosu, niciun petic roz. si nu o sa ma invesmantez nici cu mila-ti, nici cu toleranta-ti, dupa cum nu o sa accept nici sa ma ignori. sunt aici, ma placi ori ba, e treaba ta. gusturile cica nu se discuta. sunt eu, mi-e extraordinar de bine in pielea mea si nu as vrea deloc sa fiu in pielea ta.
undeva, oriunde, oricand, oricum, orice, candva...
nu sunt barbatul vietii tale, dar sunt prietenul tau pe viata
in dimineata aceasta m-am trezit sunat de o prietena foarte draga. o relatie foarte veche, pierduta pentru niste ani, regasita acum doua luni. distanta ne omoara, insa prietenia din adolescenta renaste zi de zi si deja nu mai putea sta unul fara celalalt. in fiecare dimineata alergam la birou animat de dorinta de a citi mailul ei matinal si de a-i raspunde. si-apoi ziua intreaga la birou era mai usoara cand vorbeam cu ea.
imi este draga, ii sunt drag... atata doar, ca nu avusesem ocazia sa ii spun despre preferintele mele de gen, vroiam sa ii declar la prima intalnire face2face. dar...
astazi, o data in plus, mi-a zis cat ma iubeste, dar si ca ar trebui sa fiu barbatul vietii ei, ca ar vrea sa isi petreaca restul vietii cu mine. si-atunci i-am spus ca nu vroiam sa ii spun la telefon, si sa stea pe scaun caci nu pot fi barbatul vietii ei, pentru ca la randu-mi, imi plac barbatii! a replicat, desigur, ca fac misto de ea. i-am repetat ce am spus, am asigurat-o ca sunt cat se poate de serios.
imi scrie dupa o ora pe ym:
ea: sunt inca socata
eu: hmmm
eu: socata intr-u sens negativ?
ea: nu..ma gandeam ca ma marit cu tine
eu: da, am vrut sa iti spun tocmai pentru a nu iti face sperante desarte
ea: offf
eu: anyway... sunt acelasi, sunt mereu alaturi de tine
ea: oricum un prieten e mai valoros
ea: unul adevarat
eu: ...doar ca nu pot sa fiu si barbatul vietii tale
morala: pare greu, dar nu este. din contra, e reconfortant. adevarata prietenie, adevarata dragoste se intaresc.
17 Mai. IDAHO.
IDAHO este o initiativa recenta (2005), insa este recunoscuta deja official si celebrata in cateva tari: Marea Britanie, Franta, Belgia, Mexic, Olanda, Luxemburg, Costa Rica, curand Spania si Bolivia. Initiativa este sustinuta si de catre Parlamentul European.
Nu sunt adeptul revolutiilor. Istoria mi-a demonstrat ca, adesea, precum somnul natiunii, revolutiie pot naste si monstri. Insa sunt adeptul revolutiilor de catifea. Cred in puterea cuvantului, cred in persuasiune, cred in forta infruntarii la o masa de discutii civilizate.
Asadar, ar fi vremea ca si in Romania societatea civila sa preia initiativa si sa ceara statului roman recunoasterea prin lege si celebrarea ca atare. Avem un an la dispozitie sa schimbam ceva. Ar fi frumos ca anul viitor sa avem IDAHO in Romania. Si daca anul acesta Rainbow Flag flutura pe Primaria Liverpool, poate anul viitor va flutura la Bucuresti.
In perioada urmatoare, va voi supune atentiei o petitie pe aceasta tema si pe care voi dori sa o sprijiniti si voi.
So, stay tuned and Hate hate!
boy toy
I’m a wind-up toy in an up down world
If you leave me all alone, I’ll make a mess for sure
I’ve a heart of gold in the smallest size
Leave me in the dark, you’ll never hear me cry
The digital flavour of the 'Songs For Sorrow EP' is available to download now from www.mikasounds.com .
despre familie

familia este printre cele mai destepte inventii ale societatii umane. daca aveti vreun dubiu, va recomand brothers and sisters.
ultimele doua saptamani am lipsit complet. am fost cucerit.
mi-au fost ridicate atatea mingi, noapte de noapte m-am gandit doar la familia mea. mi-am adus aminte de tata, care a plecat un pic. ca fratelo a avut un cancer. mi-am adus aminte ca viata e scurta. si-apoi, faptul ca fratele cel mic sufera ma copleseste din ce in ce mai tare. si nu stiu ce sa fac pe tema asta.
i-am exilat pe ai mei in perioada asta. nu am vorbit nici cu fratelo, nici cu sorela, nici cu mama doua saptamani. nu am putut sa vorbesc cu ei. m-au injurat, desigur. dar nu am putut decat sa ma gandesc la ei. acum am depasit momentul, i-am reasezat unde isi au locul.
si am plans, fericit ca ii am in viata mea. departe dar prezenti. cu tot, cu bucurii, cu tristeturi, cu problemele lor pe care mi le transfera si mie, cu mici cancanuri...
apoi, pe langa faptul ca o ador pe calista, l-am descoperit si pe luke macfarlane, cu aceasta ocazie. ;) . dar scotty al meu ? unde este ?
inimioare gasite
- Cere statului sa redirectioneze catre Asociatia "Inima Copiilor" 2% din impozitul pe venit pe care l-ai platit! Completaza si depune pana pe 15 mai 2009 formularul 230 (pentru impozitul pe salariu) sau formularul 200 (pentru alte venituri).
- Poti sa donezi 2 EUR chiar acum la SMS 858. 500.000 de mii de Euro inseamna 250.000 de SMS-uri. Nu-i asa de mult, nu?
- Poti sa donezi prin transfer bancar (online sau la ghiseu) la fel cum iti platesti ratele sau facturile.
Si inca mai poti!
- Daca intalnesti o inimioara speciala, desenata pe trotuar, decupata intr-o poarta, zgariata pe-o banca, schitata pe un caiet sau pe unde stii tu, fa-i o fotografie si trimite-o. Pentru fiecare, un sponsor generos va oferi 2 euro. Pune-o pe blogul tau si da de stire sau trimite pe mail pentru a fi inclusa in galeria de “Inimioare gasite” - email inimioaregasite@inimacopiilor.ro.
In Romania, in fiecare zi, se nasc trei copii cu afectiuni cardiace!
ingerii mei

am promis si am ramas dator lui M. , cel vizinviz. o leapsa .
adica... nu urmaresc si nu ma urmaresc prea multi zei sau dumnezei in viata. sunt un om areligios. cu toate acestea, vad ingeri peste tot. si ingerii sunt cei care, prin lucruri si fapte, marunte sau grandioase, imi lumineaza viata.
si daca am deja un inger care protejeaza copiii (despre faptele lui bune puteti afla aici) , mai am si un inger al prieteniei (el mi-a adus-o pe gracie); si daca am un inger al sunetului (sau e muza :) ? el sper sa il faca bine pe dave si sambata sa imi stea pe umarul drept , la izvor), inca, mai am un inger al frumosului (ce zilnic imi spala ochii de mizeria damboviteana); si daca mai am un inger al daruirii (i-a inpirat si pe ei), la brat ii vine si un inger al vindecarii (coboara adesea catre mine si imi spune rise and shine)...
si daca am atatia ingeri...
as vrea sa le alatur si un inger al pacii -- sa ne ajute pe toti sa curatam lumea asta frumoasa de toate atrocitatile ce-o pangaresc ; un inger al iubirii -- sa putem desfiinta din dex cuvinte ca ura, homofob, xenofob s.a. ; si inca as mai vrea... un inger verde -- sa spulbere din fosnetul aripililor sale din frunze , si pungi de plastic, si pete de ulei, si munti de hartie , si vanatori de tigri, si ucigasi de balene, si braconieri de corali, sa planteze multi copaci si sa imprastie miros de liliac, tei sau salcam.
si inca as mai vrea...
si mai am nevoie si de ingerul cu aripi de porumbel, sa-mi mangaie dimineata obrazul cu pana-i, sa deschid ochii , iar prima mea privire, in fiecare dimineata, sa fie captiva buzelor lui.
fuck you

pe 20 aprilie, lily allen a lansat cel de-al treilea extras pe single, fuck you, de pe ultimul sau album. single-ul urca in topuri constant, ajungand no. 1 in dutch singles chart.
se intampla lucruri...

ma pregateam sa dorm. am terminat de urmarit si sezonul doi din "brothers & sisters". eu ajung intotdeauna ultimul la curent cu ce se intampla fain in materie de seriale tv... in fine, nu despre seriale era vorba. am deschis mailul, just a check before i get to sleep...
Mi-a placut dintotdeauna sa mi se spuna ca sunt prea copilaroasa si prea naiva, de aceea, prin acest material mi-am imbinat cele doua lumi: lumea reala si lumea de vis.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa am momente in care sa ma refugiez in coltul magic al gandirii mele, unde realitatea devine ceea ce vreau eu; acolo se desluseste orice enigma si orice problema isi gaseste solutia pe o cale pasnica; acolo totul este posibil; exista armonie ca o stare generala si exista intelegere.
Adun elemente din viata reala si le transpun in povestea mea, formand strategii si dezbateri pe diverse teme, urmarind un singur deznodamant: pacea intre oameni.
Tanjesc la linistea interioara ce poate fi redata de catre simplul accept al celor din jur.
Adesea, cursul povestii prinde o caracteristica mult prea fabuloasa, de aceea, la o simpla apreciere ma opresc si refac cursul intamplarilor pentru a le reda o nota cat mai credibila si mai usor de realizat. Dumnezeu este ce vreau eu sa fie, iar evenimentele reale se vor reflecta vizibil distorsionate.
Aceasta opera literara se doreste a cocheta cu fictiunea; Simpla asociere cu realitatea ramanand la latitudinea fiecaruia. Cititorii trebuie sa respecte continutul acestui material si sa retina faptul ca totul este doar o expunere a unei pareri.
Dupa cum imi place sa spun, totul este relativ, inclusiv adevarul sau realitatea, astfel, opera literara in care eu m-am insirat, este conceputa in asa fel ca toti cititorii sa se regaseasca printre randurile ei intr-un mod independent.
Astfel, o persoana care nu neaparat este gay, se poate identifica prin mine, datorita trairilor interioare si intelegerii sufletului; identificarea fiind realizata datorita apartenentei cititorului la cauza mea. Este o carte adaptata intr-o asa maniera incat sa prinda o forma unica pentru fiecare cititor in parte; izbitoarea asemanare cu realitatea fiind posibila datorita faptului ca sursa de inspiratie este insasi viata cotidiana. Garantez a fi cat se poate reala povestea de dragoste dintre mine si Printesa, careia ii multumesc din suflet pentru tot sprijinul pe care mi l-a oferit.
Este una dintre putinii oameni care au inteles ca sunt mai speciala, mai visatoare si ca plutesc undeva intr-o lume cam rupta de realitate. Adevarul se reflecta de asemenea in toate sentimentele sincere pe care le impartasesc, fie acelea pozitive sau negative. Primii pasi spre intelerere ar fi: sinceritatea si dialogul pe care suntem dispusi sa il purtam.
cretinisme #3
- "in cautare de .....:)....nu va ganditi la prostii....doar prieteni si amici... " L., 29 ani (nici nu as putea. numaram: primul e prieten, al doilea e amic, al 3lea ce-o fi? tinere, pune burta pe dex http://dexonline.ro/search.php?cuv=amic )
- "i'm a fine gay, intellektuelle, with piercings, libra, slim, blond, i like pets...and boys... "B., 35 ani (o stiti pe-aia cu maria cand l-a prins pe ion cu gaina? nu, nici eu.)
este primavara iesirii din dulap
- minunatul Octavian a povestit experienta sa foarte fericita privind coming out-ul si modul in care a fost acceptat de cei din jur.
- tot pe gaypride.ro, Robert a scris despre self hating homo, despre care am mai comentat, adaugand distinctia intre introvertiti/extrovertiti si openly gay/flamboyant.
- Soldatelul a raspuns intrebarii la care interlocutorul nu vroia sa auda raspunsul.
- Brad, un politist american bisexual closeted tine un blog pe care il citesc pironit, de fiecare data."That's a part of life I keep 100% secret. I've accepted that I have to stay in the closet." In ultimul post vorbeste despre experientele discriminatorii ale unui alt politist american, openly gay. articolul este preluat din Albuquerque Journal, via alt blog. "Wolke's captain sent out an e-mail to all supervisors informing them that Wolke was gay, to monitor his behaviour and to notify the captain about any problems."
- sunt abonat la un newsletter pe care vi-l recomand si voua. About.com Gay Life. gratie acestuia, am descoperit o discutie pe forum, despre un tanar canadian care nu este openly gay la birou si nu stie ce sa faca, se simte strans cu usa si, mai mult, minte pe modelul "iubita imaginara".
- experienta amoroasa: ex-boy friend imi spune ca a promis ca se va casatori cu o colega pentru a o ajuta sa obtina cetatenia romana. raspund, "mda, probabil ca e ok. poate ca si eu as face acelasi lucru daca ar fi cazul.sunt de acord, te sustin". post factum, am inteles, mult mai tarziu, ca, de fapt, la mijloc era si dorinta lui de a fi acceptat, de a da bine intr-un tablou in care se dorea.
stop cancer
am avut un coleg in scoala care s-a nascut cu cancer pulmonar, care a murit stiind doar uratenia bolii , durerea si rautatile celorlati copii care, normal, nu intelegeau despre ce e vorba. si-apoi mi-am amintit de fratele meu caruia i-a fost descoperit un cancer, la 38 de ani. absolut intamplator, si, slava medicului, la momentul zero. e bine sanatos, cu posibilitati reduse de recidiva.
site-ul este in constructie, dar fiti constienti de acest adevar. in romania unul din doi copii bolnavi de cancer moare.
www.stopcancer.ro
***
cretinisme #2
- "un Paste fericit la toata lumea ,indiferent de gradu ...de prietenie ..ca imi este dushman ..ca imi este prieten ..la toti le doresc muulta sanatate ,si sfatul meu ,lasa ti dushmaniile si ambitiile la o parte fratilor . " N., 31 ani (hai cu maneaua, ca facem o orgie, cu prieteni si dusmani, la gramada)
cretinisme #1
unele cretinisme, pur si simplu, sunt fascinante.cateva exemple cu care m-am/ma delectez din cand in cand: nikita la carpatos, oana zavoranu la dan diaconescu always in direct, c.v.tudor la dan diaconescu tot in direct, interviurile cu fotbalisti (de obicei pe youtube. nu ma uit la tv).
cretinisme de sezon: sms-iada pascala. tocami am aflat ca luminita sfintei sarbatori o sa imi aduca mese imbelsugate, caci...nu-i asa, doar suntem romani si trebuie sa ne ghiftuim bine!
cretinismele din retelele de networking sunt preferatele mele... rad cu pofta de fiecare data cand dau peste ele. si acestea sunt si motivul pentru am scris postul asta. este primul episod dintr-un nou soap opera: cretinisme din virtual reality. mai ales de pe romeo, caci acelea imi plac cel mai tare. iata cateva headlines pe afisul de azi:
- "sper sa pot si eu purta macar o discutie interesanta pe aici " L., 19 ani (cu siguranta.multe discutii interesante. incepe cu "sal. c cauti?". e standardizat ISO )
- "SALUT!SUNT UN TIP FOARTE SIMPLU,CU SIMTUL UMORULUI SI SIMPATIC.CAUT AMICI PRIETENI ADEVARATI NU PERSOANE FITZOASE SI PLINE DE ELE.CAUT DOAR PRIETENI PT CA NU LOCUIESC IN ROMANIA,VIN DE 2 ORI PE AN IN BUCURESTI. " F., 26 ani (ador CAPS-ul, da o nota de seriozitate cu totul speciala, plus ca mesajul este cu mult mai lizibil si penetrant)
- "vreau o relatie, m-am saturat s-o frig noaptea prin boscheti. putem incepe printr-un chat pe yahoo" C., 39 ani (si uite asa darwinismul a adus boschetii in virtual reality.damn it! incep sa urasc evolutionismul. )
- "mai exista barbati care sa stie ce vrea de la viata ??? nu cred toti vrei acelasi lucru" W., 23 ani (clar ca nu. eu as vrea sa existe pedepse penale pentru agramatism. tu nu?)
varful aisbergului
filmul m-a lasat cu o alta intrebare:. de ce aleg unii oameni sa isi nege sexualitatea, de ce se lasa strangulati sau cumparati de eticheta sociala?
am in cercul de cunostiinte doua personagii ce imi par a fi facut acelasi lucru. nu avem o relatie speciala ca sa fi ajuns sa discutam vreodata acest subiect, insa radarul meu nu imi lasa prea multe dubii. si ma intreb,asadar, merita sa te insori cu o femeie urata, dar avuta si sa duci o viata mizerabila, negandu-te? merita sa renunti la lesbianismul tau pentru a da bine intr-o corporatie? sa te arunci intr-o relatie heterosexuala care nu iti produce decat durere, nemultumire si furie?
prin urmare o sa completez definitia data de robert pentru the self hating homo * cu categoria celor ce isi neaga sexualitatea. acestia sunt varful aisbergului. sunt cei mai self hating. se urasc pentru ca sunt diferiti de majoritate. se urasc pentru ca s-au vandut pe ei. se urasc pentru ca isi urasc frumusetea. ba mai mult, s-a dovedit stiintific ca acestia mai ating inca o culme. sunt si homofobi.
* ar mai fi de adaugat si faptul ca nu sunt de acord ca aceia ce nu defileaza cu sexualitatea lor sunt self hating homos. sa zicem ca sunt doar introvertiti. e o diferenta mare intre closeted si introvert, dupa cum este una mare si intre openly gay si flamboyant.
** nu obisnuiesc sa imi placa muzica christinei aguilera. melodia de fata este o exceptie.
la inceput nu a fost nimic

"Au commencemant, il n'y avait sur terre ni herbe ni arbre. Partout s'étendait un vaste désert de poussière et de cailloux.
Jéhovah sculpta dans la poussière la statue du premier homme. Puis il lui souffla la vie dans les narines. et la statue de poussière s'anima et se leva.
A quoi ressemblait le premier homme? il ressemblait à Jéhovah qui l'avait crée à son image. Or Jéhovah n'est ni homme ni femme. Il est les deux à la fois. Le premier homme était donc aussi une femme.
Il avait des seins de femme.
Et au bout de son ventre, un sexe de garçon.
Et entre les jambes, un petit trou de fille.
C'était même assez commode, quand il marchait, il mettait sa queue de garçon dans son petit trou de fille, comme on met un couteau dans un fourreau.
Donc adam n'avait besoin de personne pour faire des enfants. Il pouvait se faire des enfants à lui-même.
Jéhovah aurait été très content de son fils Adam, si Adam avait en lui même un fils, et ainsi de suite.
Malheureusement Adam n'était pas d'accord.
Il n'était pas d'accord avec lui même. car en même temps, il avait envie de se coucher, de se féconder lui-même et d'avoir des enfants. Mais la terre autour de lui n'était qu'un désert. Et un désert, ce n'est pas fait pour s'y asseoir et encore moins pour s'y coucher. Un désert, c'est une arène pour se battre, un stade pour jouer, une piste de mâchefere pour courir. Mais comment se battre, jouer et courir avec un enfant dans le ventre, un enfant sur les bras, auquel il faut aussi donner le sein et faire des bouillies ?
Adam dit à Jéhovah :" La terre où tu m'as mis n'est pas faite pour la vie de famille. C'est une terre de coureur de fond."
Yes, I'm your angel
so make a wish, and I'll let it come true for you, tra, la, la, la.
Yes, you're my fairy, you give me everything I every wanted from life,
have I made a wish and is that why I have you? Tra, la, la, la.
We believe in pumpkins that turn into princesses, and frogs that turn into princes.
We believe in moons that smile to us when we hurry home before midnight strikes, tra, la, la, la.
Yes I'm so pretty, you're so dizzy, and we're so happy every day.
Let's make a wish, and let it come true for us. Tra, la, la, la.
I'm in your pocket, you're in my locket, and we're so lucky in every way,
we’ll make a wish and let it come true for us, tra, la, la, la.
We believe in houses built in the sky and love that lifts us high.
We believe in sun that looks over our shoulders and brings our shadows together, tra, la, la, la.
Yes, our hearts are one, our bodies, too, and it's so good every time,
we make a wish, and let it come true for you, too, tra, la, la, la.
Happy birthday, my love, I'm your angel, I'll give you everything in my magic power,
so make a wish, and I'll let it come true for you. Tra, la, la, la…
dragostea si biserica
si cum biserica joaca un rol important in societatea noastra, iata o alta perspectiva. doar o imagine. fara niciun alt comentariu.
ce bine ca nu se poate vindeca optimismul
un subiect pe care l-am evitat tot timpul a fost moartea. nu tolerez, fug de inmormantari. de fiecare data cand a trebuit sa asist (caci era vorba de o bunica, de un unchi sau de tata), in loc sa fiu suport pentru mama, m-am transformat intr-o povara in plus. asa ca nici nu ma gandesc la moarte. o consider o etapa necesara in viata ce o ducem. nu este facultativa si singura variabila este momentul cand o sa survina. asa ca nu vreau sa pierd din putinul timp ce il am, gandindu-ma sau temandu-ma de ea.
insa, se intampla sa vad un film, sa citesc o carte sau sa traiesc o experienta care sa ma puna totusi pe ganduri. s-a intamplat , spre exemplu, cand l-am citit pe Martin Page , cand am vazut Angels in America, s-a repetat la Six Feet Under ... si am incercat-o din nou azi cu Mar Adentro .
m-a marcat o replica: mai grav decat moartea unui fiu, este sa si-o doreasca.
nu o sa fiu asadar de acord ca viata e un drept, nu o obligatie. este o obligatie fata de cei din jur. fata de familie, fata de prieteni, fata de cei pe care ii iubim si ne iubesc. este ce am si reprosat unei prietene care se decisese sa moara. si sta in puterea noastra doar sa ne dorim sa traim, sa dorim sa fim fericiti, sa gasim frumosul , sa luptam pentru iubire, sa nu acceptam durerea... foarte adevarat ca uneori nimicnicia, uratenia, rautatea par a invinge. insa sunt doar parte a realitatii noastre. necesare. fara acestea nu am putea aprecia cu adevarat frumosul, iubirea, bucuria, iarba, primavara.
asa se face ca ma tratez. refuz sa ma las invins, ma las fericit si de lucruri marunte. bucuria poate fi foarte aproape. oriunde. intr-un zambet. intr-un sms. intr-un
avem timp sa fim fericiti. moartea e departe. mai grav decat moartea, este sa o doresti.
don't tell me if I'm dying, cause I don't wanna know,
don't wake me cause I'm dreaming, of angels on the moon .
I am the love that dare not speak its name

by Lord Alfred Douglas
I dreamed I stood upon a little hill,
And at my feet there lay a ground, that seemed
Like a waste garden, flowering at its will
With buds and blossoms. There were pools that dreamed
Black and unruffled; there were white lilies
A few, and crocuses, and violets
Purple or pale, snake-like fritillaries
Scarce seen for the rank grass, and through green nets
Blue eyes of shy peryenche winked in the sun.
And there were curious flowers, before unknown,
Flowers that were stained with moonlight, or with shades
Of Nature's willful moods; and here a one
That had drunk in the transitory tone
Of one brief moment in a sunset; blades
Of grass that in an hundred springs had been
Slowly but exquisitely nurtured by the stars,
And watered with the scented dew long cupped
In lilies, that for rays of sun had seen
Only God's glory, for never a sunrise mars
The luminous air of Heaven. Beyond, abrupt,
A grey stone wall. o'ergrown with velvet moss
Uprose; and gazing I stood long, all mazed
To see a place so strange, so sweet, so fair.
And as I stood and marvelled, lo! across
The garden came a youth; one hand he raised
To shield him from the sun, his wind-tossed hair
Was twined with flowers, and in his hand he bore
A purple bunch of bursting grapes, his eyes
Were clear as crystal, naked all was he,
White as the snow on pathless mountains frore,
Red were his lips as red wine-spilith that dyes
A marble floor, his brow chalcedony.
And he came near me, with his lips uncurled
And kind, and caught my hand and kissed my mouth,
And gave me grapes to eat, and said, 'Sweet friend,
Come I will show thee shadows of the world
And images of life. See from the South
Comes the pale pageant that hath never an end.'
And lo! within the garden of my dream
I saw two walking on a shining plain
Of golden light. The one did joyous seem
And fair and blooming, and a sweet refrain
Came from his lips; he sang of pretty maids
And joyous love of comely girl and boy,
His eyes were bright, and 'mid the dancing blades
Of golden grass his feet did trip for joy;
And in his hand he held an ivory lute
With strings of gold that were as maidens' hair,
And sang with voice as tuneful as a flute,
And round his neck three chains of roses were.
But he that was his comrade walked aside;
He was full sad and sweet, and his large eyes
Were strange with wondrous brightness, staring wide
With gazing; and he sighed with many sighs
That moved me, and his cheeks were wan and white
Like pallid lilies, and his lips were red
Like poppies, and his hands he clenched tight,
And yet again unclenched, and his head
Was wreathed with moon-flowers pale as lips of death.
A purple robe he wore, o'erwrought in gold
With the device of a great snake, whose breath
Was fiery flame: which when I did behold
I fell a-weeping, and I cried, 'Sweet youth,
Tell me why, sad and sighing, thou dost rove
These pleasent realms? I pray thee speak me sooth
What is thy name?' He said, 'My name is Love.'
Then straight the first did turn himself to me
And cried, 'He lieth, for his name is Shame,
But I am Love, and I was wont to be
Alone in this fair garden, till he came
Unasked by night; I am true Love, I fill
The hearts of boy and girl with mutual flame.'
Then sighing, said the other, 'Have thy will,
I am the love that dare not speak its name.'
***
Oh, my God!
Doar ca, timpul e o unitate de masura complet altfel la femei. Asa ca... am pierdut avionul. Am facut sport, alergand pe langa aglomeratia tipic bucuresteana, de la Casa Presei pana la Baneasa. Am cautat variante alternative, niciuna acceptabila. Am avut picnicul nostru in Hyde Flight (caci Park era cam departe). Am cunoscut doua romance dragute care ne-au ajutat sa nu pierdem macar banii pe booking si am reprogramat. Am discutat cu niste englezi draguti care s-au oferit sa ne asigure companie (women, men , young students, whatever we like), caci am apelat alt numar.
Asa ca am revenit acasa, ne-am distrat si am baut vinul rosu pe care il luasem pentru prietenii britanici! Am avut un weekend londonez de vis! Cu porumbelul meu!
My Gracie are jumatate din defectele posibile, toate calitatile posibile. E o simpatica si o iubesc!
***




