varful aisbergului
filmul cu care m-am delectat zilele acestea se numeste l'homme est une femme comme les autre. povestea clarinetistului simon, 30 ani, evreu, gay, foarte deschis in ceea ce priveste orientarea sa sexuala, pe care insa nu o accepta unchiul sau, un bancher ce ii ofera cateva milioane si o casa daca se casatoreste, pentru a duce numele familiei mai departe. desi refuza initial oferta, este constrans sa renunte la barbati si decide sa se casatoreasca. aleasa , rosalie, este o cantareata ce provine dintr-o familie evreiasca ortodoxa din new york. nu o sa discut complicatiile si conflictul ivite intre etnicitate si sexualitate, desi ar fi si aici un material foarte bogat.filmul m-a lasat cu o alta intrebare:. de ce aleg unii oameni sa isi nege sexualitatea, de ce se lasa strangulati sau cumparati de eticheta sociala?
am in cercul de cunostiinte doua personagii ce imi par a fi facut acelasi lucru. nu avem o relatie speciala ca sa fi ajuns sa discutam vreodata acest subiect, insa radarul meu nu imi lasa prea multe dubii. si ma intreb,asadar, merita sa te insori cu o femeie urata, dar avuta si sa duci o viata mizerabila, negandu-te? merita sa renunti la lesbianismul tau pentru a da bine intr-o corporatie? sa te arunci intr-o relatie heterosexuala care nu iti produce decat durere, nemultumire si furie?
prin urmare o sa completez definitia data de robert pentru the self hating homo * cu categoria celor ce isi neaga sexualitatea. acestia sunt varful aisbergului. sunt cei mai self hating. se urasc pentru ca sunt diferiti de majoritate. se urasc pentru ca s-au vandut pe ei. se urasc pentru ca isi urasc frumusetea. ba mai mult, s-a dovedit stiintific ca acestia mai ating inca o culme. sunt si homofobi.
**
* ar mai fi de adaugat si faptul ca nu sunt de acord ca aceia ce nu defileaza cu sexualitatea lor sunt self hating homos. sa zicem ca sunt doar introvertiti. e o diferenta mare intre closeted si introvert, dupa cum este una mare si intre openly gay si flamboyant.
** nu obisnuiesc sa imi placa muzica christinei aguilera. melodia de fata este o exceptie.
4 comments:
Hei, nu e chiar asa de simplu. Nu e deloc simplu. In primul rind, cred ca regula e clara: Cine isi ascunde orientarea sexuala, o face sub influenta presiunii sociale -- fie ca e vorba de culpabilizare si criminalizare, fie care e vorba de recompense. Iar societatea stie sa faca presiuni. Exista si unii care rezista la asta, dar citi?!
Apoi, acea femeie nu trebuie neaparat sa fie urita; poate foarte bine sa fie frumoasa intr-un fel care sa placa unui gay, poate sa aiba cel putin o frumusete sufleteasca. Durerea, nemultumirea si furia vin abia mai tirziu, asta e alta poveste; abia atunci incep sa apara problemele.
Exemplu: Freddie Mercury. Ai vazut cum vorbea fosta lui sotie despre el?
nu vorbeam de ascunderea identitatii, ci de reprimarea acesteia. altfel,sunt de acord cu tine ca presiunile sociale sunt importante, de-aceea sunt impartiti in closeted si openly .
cat priveste femeia urata, este urata moraliceste. caci nu judec oamenii dupa aparenta fizica, decat in masura in care tine de grija lor de ei. altfel, natura rullz.
cat despre freddie.. numai de bine :)
dragule, ai scris foarte frumos. si ma bucur ca simti lucrurile astea si ca le si spui. nu stiu cata lume o sa te aplaude, dar eu sigur o fac.
>:D<
Post a Comment