stop cancer
cand am vazut prima data ad-ul la aceasta campanie, am plans. mi-am adus aminte ce adevar crud spune.am avut un coleg in scoala care s-a nascut cu cancer pulmonar, care a murit stiind doar uratenia bolii , durerea si rautatile celorlati copii care, normal, nu intelegeau despre ce e vorba. si-apoi mi-am amintit de fratele meu caruia i-a fost descoperit un cancer, la 38 de ani. absolut intamplator, si, slava medicului, la momentul zero. e bine sanatos, cu posibilitati reduse de recidiva.
site-ul este in constructie, dar fiti constienti de acest adevar. in romania unul din doi copii bolnavi de cancer moare.
www.stopcancer.ro
***
1 comments:
post-ul tau mi-a adus aminte de un eveniment de pe vremea cand lucram la o fundatie umanitara.
m-am intalnit cu un baietel de 6 ani, seropozitiv (infectat dintr-o neglijenta medicala) si cu mama lui...si am facut primul gest pe care il fac cand intalnesc prima oara o persoana indiferent de ce boala sau diformitate ar suferi)...i-am intins mana sa dam noroc.
uimirea si panica din ochii lui ma mai fac si azi sa plang uneori pentru ca am realizat (mai tarziu, dar am facut-o) de ce pustiul a reactionat asa: era atat de obisnuit sa fie aratat cu degetul, injurat si uneori chiar batut de ceilalti copii incat gestul meu de a-i intinde mana a fost ceva anormal pentru el. (a acceptat gestul meu si a dat noroc cu mine, dar tot speriat era)
este ingrozitor cand ura provenita din frica provenita din ignoranta ucide sufletul unei fiinte inainte ca boala sa-i rapuna corpul. si cu atat mai tragic cand asta se intampla unui copil!
PS: ma bucur enorm pentru fratele tau!
Post a Comment