ce bine ca nu se poate vindeca optimismul

ce bine ca nu se poate vindeca optimismul

fug de probleme. incerc sa le privesc cu detasare. incerc sa le dobor cu optimismul meu. nu pentru ca as trai intr-o lume paralela si nu le percep, ci doar pentru ca mi-e teama ca o sa ma doboare. pentru ca mi-e teama ca o sa imi asum si problema celui de langa mine si va deveni a mea.

un subiect pe care l-am evitat tot timpul a fost moartea. nu tolerez, fug de inmormantari. de fiecare data cand a trebuit sa asist (caci era vorba de o bunica, de un unchi sau de tata), in loc sa fiu suport pentru mama, m-am transformat intr-o povara in plus. asa ca nici nu ma gandesc la moarte. o consider o etapa necesara in viata ce o ducem. nu este facultativa si singura variabila este momentul cand o sa survina. asa ca nu vreau sa pierd din putinul timp ce il am, gandindu-ma sau temandu-ma de ea.

insa, se intampla sa vad un film, sa citesc o carte sau sa traiesc o experienta care sa ma puna totusi pe ganduri. s-a intamplat , spre exemplu, cand l-am citit pe Martin Page , cand am vazut Angels in America, s-a repetat la Six Feet Under ... si am incercat-o din nou azi cu Mar Adentro .

m-a marcat o replica: mai grav decat moartea unui fiu, este sa si-o doreasca.

nu o sa fiu asadar de acord ca viata e un drept, nu o obligatie. este o obligatie fata de cei din jur. fata de familie, fata de prieteni, fata de cei pe care ii iubim si ne iubesc. este ce am si reprosat unei prietene care se decisese sa moara. si sta in puterea noastra doar sa ne dorim sa traim, sa dorim sa fim fericiti, sa gasim frumosul , sa luptam pentru iubire, sa nu acceptam durerea... foarte adevarat ca uneori nimicnicia, uratenia, rautatea par a invinge. insa sunt doar parte a realitatii noastre. necesare. fara acestea nu am putea aprecia cu adevarat frumosul, iubirea, bucuria, iarba, primavara.

asa se face ca ma tratez. refuz sa ma las invins, ma las fericit si de lucruri marunte. bucuria poate fi foarte aproape. oriunde. intr-un zambet. intr-un sms. intr-un primit pe yahoo , in mirosul unui pom inflorit, intr-un sitcom...

avem timp sa fim fericiti. moartea e departe. mai grav decat moartea, este sa o doresti.

don't tell me if I'm dying, cause I don't wanna know,
don't wake me cause I'm dreaming, of angels on the moon .