crying on the passers-by to come and love us
R.L. Stevenson zicea cândva că ”The body is a house of many windows: there we all sit, showing ourselves and crying on the passers-by to come and love us.”
M-am întâlnit de câteva ori cu spusele acestea. Mi-a plăcut comparația. O metaforă superbă.
Dar... mă întreb dacă nu cumva este expresia unei triste resemnări. Să stai și să plângi în speranța că din cer va pica norocul și la poarta casei tale va veni călare pe un murg prințul care îți va umple viața de iubire. Sau, mai mult, îmi amintește de vitrinele unui cartier cu felinare roșii.
Trebuie să te tângui pentru a avea iubire?
Sau ține și de voința ta de a o avea? De ceea ce faci tu, de cât de mult te străduiești să o găsești sau câte eforturi faci ca, atunci când o sămânță a mijit, să ai grijă să o cultivi și să te lași ridicat pe ramurile-i către cer.
Read more »
M-am întâlnit de câteva ori cu spusele acestea. Mi-a plăcut comparația. O metaforă superbă.
Dar... mă întreb dacă nu cumva este expresia unei triste resemnări. Să stai și să plângi în speranța că din cer va pica norocul și la poarta casei tale va veni călare pe un murg prințul care îți va umple viața de iubire. Sau, mai mult, îmi amintește de vitrinele unui cartier cu felinare roșii.
Trebuie să te tângui pentru a avea iubire?
Sau ține și de voința ta de a o avea? De ceea ce faci tu, de cât de mult te străduiești să o găsești sau câte eforturi faci ca, atunci când o sămânță a mijit, să ai grijă să o cultivi și să te lași ridicat pe ramurile-i către cer.
