Eu când vreau să fluier, țip

Sâmbătă seara. Iar sâmbătă seara, starea mea naturală ar fi bumtzi bumtzi. Dar nu.
Oamenii au plecat la Sensation White. Iar eu mi-am luat notebookul în brațe, mi-am umplut trei recipiente cu diverse lichide - o cană de ceai, o cană de cafea neagră și un pahar de whiskey - și m-am așezat pe canapea.

Televizorul trăncăne singur. Gândurile mele asemenea. Nici eu nu le mai aud.

Nu am mai încercat niciodată starea asta. Pentru prima dată în viață mă simt singur. Nu mai îmi sunt eu suficient, cu atât mai puțin oamenii care obișnuiau să îmi umple viața. Nu, nu m-au părăsit, sunt tot acolo, doar că pare-se sunt ecranat de starea mea de căcat și nu mai rezonez cu ei.

Sunt imun. Sunt opac. Sunt incolor. Sunt obtuz. Sunt acru. Sunt singur. Sunt singuratic.




***

1 comments:

Anonymous | 22 April 2012 at 09:56

try living with yourself for a little bit more, you'll get used to.. just you :) mi s-a intamplat si mie

Post a Comment