Showing posts with label i am the love that dare to speak its name. Show all posts
Showing posts with label i am the love that dare to speak its name. Show all posts
0 com

Mr. Big

"Peste douăzeci de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai făcut, nu din cauza celor pe care le-ai făcut.” Mark Twain.

Asa ca, asculta-ti vocea interioara si fa tot ceea ce-ti doresti! And....never give up! It's such a wonderful life, cum bine o zic cei de la Hurts.

***

nu am spus-o eu. nu am gândit-o eu. nu acum. doar astrele s-au aliniat să o spună o prietenă.

dar asta simt. asta trăiesc. pentru asta plâng. ăsta ar fi putut să fie momentul nostru. ar fi putut să fie un lucru mare. măcar am încercat...

Read more »
0 com

A catalyst for self examination

De obicei, nu îmi plac filmele fără un filon epic, deconstructiviste, experimentaliste, dadaiste...

Howl este un asemenea film. Despre un poet asemenea. Dar este un film wow, cu mesaj și care te prinde.

Este povestea lui Allen Ginsberg, cel mai de seamă reprezentant al Beat Generation, magistral jucat de James Franco.

Este povestea Americii anilor 50 luptând contra cenzurii și bigotismului. Este povestea unui homosexual care nu a ezitat nicio clipă să își afirme condiția, într-o vreme în care homosexualitatea se pedepsea, sau, după caz se trata prin metode psihiatrice. I didn't have any of that, no medication, no shock.'Cause I'd promised the doctor that I would be heterosexual.And that's how I got out.

Homosexuality is a condition, and because it alienated me or set me apart from the beginning,it served as a catalyst for self examination, or...a detailed realization of my environment and... the reasons why everyone else is different and why I am different.


***
Howl
by Allen Ginsberg


For Carl Solomon

I

I saw the best minds of my generation destroyed by madness, starving hysterical naked,

dragging themselves through the negro streets at dawn looking for an angry fix,

angelheaded hipsters burning for the ancient heavenly connection to the starry dynamo in the machinery of night,

who poverty and tatters and hollow-eyed and high sat up smoking in the supernatural darkness of cold-water flats floating across the tops of cities contemplating jazz,

who bared their brains to Heaven under the El and saw Mohammedan angels staggering on tenement roofs illuminated,

who passed through universities with radiant eyes hallucinating Arkansas and Blake-light tragedy among the scholars of war,

who were expelled from the academies for crazy & publishing obscene odes on the windows of the skull,

who cowered in unshaven rooms in underwear, burning their money in wastebaskets and listening to the Terror through the wall,

who got busted in their pubic beards returning through Laredo with a belt of marijuana for New York,

who ate fire in paint hotels or drank turpentine in Paradise Alley, death, or purgatoried their torsos night after night

with dreams, with drugs, with waking nightmares, alcohol and cock and endless balls,

incomparable blind streets of shuddering cloud and lightning in the mind leaping towards poles of Canada & Paterson, illuminating all the motionless world of Time between,

Peyote solidities of halls, backyard green tree cemetery dawns, wine drunkenness over the rooftops, storefront boroughs of teahead joyride neon blinking traffic light, sun and moon and tree vibrations in the roaring winter dusks of Brooklyn, ashcan rantings and kind king light of mind,

who chained themselves to subways for the endless ride from Battery to holy Bronx on benzedrine until the noise of wheels and children brought them down shuddering mouth-wracked and battered bleak of brain all drained of brilliance in the drear light of Zoo,

who sank all night in submarine light of Bickford's floated out and sat through the stale beer afternoon in desolate Fugazzi's, listening to the crack of doom on the hydrogen jukebox,

who talked continuously seventy hours from park to pad to bar to Bellevue to museum to the Brooklyn Bridge,

a lost batallion of platonic conversationalists jumping down the stoops off fire escapes off windowsills off Empire State out of the moon

yacketayakking screaming vomiting whispering facts and memories and anecdotes and eyeball kicks and shocks of hospitals and jails and wars,

whole intellects disgorged in total recall for seven days and nights with brilliant eyes, meat for the Synagogue cast on the pavement,

who vanished into nowhere Zen New Jersey leaving a trail of ambiguous picture postcards of Atlantic City Hall,

suffering Eastern sweats and Tangerian bone-grindings and migraines of China under junk-withdrawal in Newark's bleak furnished room,

who wandered around and around at midnight in the railway yard wondering where to go, and went, leaving no broken hearts,

who lit cigarettes in boxcars boxcars boxcars racketing through snow toward lonesome farms in grandfather night,

who studied Plotinus Poe St John of the Cross telepathy and bop kabbalah because the universe instinctively vibrated at their feet in Kansas,

who loned it through the streets of Idaho seeking visionary indian angels who were visionary indian angels,

who thought they were only mad when Baltimore gleamed in supernatural ecstasy,

who jumped in limousines with the Chinaman of Oklahoma on the impulse of winter midnight streetlight smalltown rain,

who lounged hungry and lonesome through Houston seeking jazz or sex or soup, and followed the brilliant Spaniard to converse about America and Eternity, a hopeless task, and so took ship to Africa,

who disappeared into the volcanoes of Mexico leaving nothing behind but the shadow of dungarees and the larva and ash of poetry scattered in fireplace Chicago,

who reappeared on the West Coast investigating the FBI in beards and shorts with big pacifist eyes sexy in their dark skin passing out incomprehensible leaflets,

who burned cigarette holes in their arms protesting the narcotic tobacco haze of Capitalism, who distributed Supercommunist pamphlets in Union Square weeping and undressing while the sirens of Los Alamos wailed them down, and wailed down Wall, and the Staten Island ferry also wailed,

who broke down crying in white gymnasiums naked and trembling before the machinery of other skeletons,

who bit detectives in the neck and shrieked with delight in policecars for committing no crime but their own wild cooking pederasty and intoxication,

who howled on their knees in the subway and were dragged off the roof waving genitals and manuscripts,

who let themselves be fucked in the ass by saintly motorcyclists, and screamed with joy,

who blew and were blown by those human seraphim, the sailors, caresses of Atlantic and Caribbean love,

who balled in the morning in the evenings in rosegardens and the grass of public parks and cemeteries scattering their semen freely to whomever come who may,

who hiccuped endlessly trying to giggle but wound up with a sob behind a partition in a Turkish Bath when the blond & naked angel came to pierce them with a sword,

who lost their loveboys to the three old shrews of fate the one eyed shrew of the heterosexual dollar the one eyed shrew that winks out of the womb and the one eyed shrew that does nothing but sit on her ass and snip the intellectual golden threads of the craftsman's loom,

who copulated ecstatic and insatiate and fell off the bed, and continued along the floor and down the hall and ended fainting on the wall with a vision of ultimate cunt and come eluding the last gyzym of consciousness,

who sweetened the snatches of a million girls trembling in the sunset, and were red eyed in the morning but were prepared to sweeten the snatch of the sunrise, flashing buttocks under barns and naked in the lake,

who went out whoring through Colorado in myriad stolen night-cars, N.C., secret hero of these poems, cocksman and Adonis of Denver—joy to the memory of his innumerable lays of girls in empty lots & diner backyards, moviehouses' rickety rows, on mountaintops in caves or with gaunt waitresses in familiar roadside lonely petticoat upliftings & especially secret gas-station solipsisms of johns, & hometown alleys too,

who faded out in vast sordid movies, were shifted in dreams, woke on a sudden Manhattan, and picked themselves up out of basements hungover with heartless Tokay and horrors of Third Avenue iron dreams & stumbled to unemployment offices,

who walked all night with their shoes full of blood on the snowbank docks waiting for a door in the East River to open full of steamheat and opium,

who created great suicidal dramas on the appartment cliff-banks of the Hudson under the wartime blue floodlight of the moon & their heads shall be crowned with laurel in oblivion,

who ate the lamb stew of the imagination or digested the crab at the muddy bottom of the rivers of the Bowery,

who wept at the romance of the streets with their pushcarts full of onions and bad music,

who sat in boxes breathing in the darkness under the bridge, and rose up to build harpsichords in their lofts, who coughed on the sixth floor of Harlem crowned with flame under the tubercular sky surrounded by orange crates of theology,

who scribbled all night rocking and rolling over lofty incantations which in the yellow morning were stanzas of gibberish,

who cooked rotten animals lung heart feet tail borsht & tortillas dreaming of the pure vegetable kingdom,

who plunged themselves under meat trucks looking for an egg,

who threw their watches off the roof to cast their ballot for an Eternity outside of Time, & alarm clocks fell on their heads every day for the next decade,

who cut their wrists three times successively unsuccessfully, gave up and were forced to open antique stores where they thought they were growing old and cried,

who were burned alive in their innocent flannel suits on Madison Avenue amid blasts of leaden verse & the tanked-up clatter of the iron regiments of fashion & the nitroglycerine shrieks of the fairies of advertising & the mustard gas of sinister intelligent editors, or were run down by the drunken taxicabs of Absolute Reality,

who jumped off the Brooklyn Bridge this actually happened and walked away unknown and forgotten into the ghostly daze of Chinatown soup alleyways & firetrucks, not even one free beer,

who sang out of their windows in despair, fell out of the subway window, jumped in the filthy Passaic, leaped on negroes, cried all over the street, danced on broken wineglasses barefoot smashed phonograph records of nostalgic European 1930s German jazz finished the whiskey and threw up groaning into the bloody toilet, moans in their ears and the blast of colossal steamwhistles,

who barreled down the highways of the past journeying to each other's hotrod-Golgotha jail-solitude watch Birmingham jazz incarnation,

who drove crosscountry seventytwo hours to find out if I had a vision or you had a vision or he had a vision to find out Eternity,

who journeyed to Denver, who died in Denver, who came back to Denver & waited in vain, who watched over Denver & brooded & loned in Denver and finally went away to find out the Time, & now Denver is lonesome for her heroes,

who fell on their knees in hopeless cathedrals praying for each other's salvation and light and breasts, until the soul illuminated its hair for a second,

who crashed through their minds in jail waiting for impossible criminals with golden heads and the charm of reality in their hearts who sang sweet blues to Alcatraz,

who retired to Mexico to cultivate a habit, or Rocky Mount to tender Buddha or Tangiers to boys or Southern Pacific to the black locomotive or Harvard to Narcissus to Woodlawn to the daisychain or grave,

who demanded sanity trials accusing the radio of hypnotism & were left with their insanity & their hands & a hung jury,

who threw potato salad at CCNY lecturerson Dadaism and subsequently presented themselves on the granite steps of the madhouse with the shaven heads and harlequin speech of suicide, demanding instantaneous lobotomy,

and who were given instead the concrete void of insulin Metrazol electricity hydrotherapy psychotherapy occupational therapy pingpong & amnesia,

who in humorless protest overturned only one symbolic pingpong table, resting briefly in catatonia,

returning years later truly bald except for a wig of blood, and tears and fingers, to the visible madman doom of the wards of the madtowns of the East,

Pilgrim State's Rockland's and Greystone's foetid halls, bickering with the echoes of the soul, rocking and rolling in the midnight solitude-bench dolmen-realms of love, dream of life a nightmare, bodies turned to stone as heavy as the moon,

with mother finally *****, and the last fantastic book flung out of the tenement window, and the last door closed at 4 A.M. and the last telephone slammed at the wall in reply and the last furnished room emptied down to the last piece of mental furniture, a yellow paper rose twisted on a wire hanger on the closet, and even that imaginary, nothing but a hopeful little bit of hallucination—

ah, Carl, while you are not safe I am not safe, and now you're really in the total animal soup of time—

and who therefore ran through the icy streets obsessed with a sudden flash of the alchemy of the use of the ellipse the catalog the meter & the vibrating plane,

who dreamt and made incarnate gaps in Time & Space through images juxtaposed, and trapped the archangel of the soulbetween 2 visual images and joined the elemental verbs and set the noun and dash of consciousness together jumping with sensation of Pater Omnipotens Aeterna Deus

to recreate the syntax and measure of poor human prose and stand before you speechless and intelligent and shaking with shame, rejected yet confessing out the soul to conform to the rhythm of thought in his naked and endless head,

the madman bum and angel beat in Time, unknown, yet putting down here what might be left to say in time come after death,

and rose incarnate in the ghostly clothes of jazz in the goldhorn shadow of the band and blew the suffering of America's naked mind for love into an eli eli lamma lamma sabacthani saxophone cry that shivered the cities down to the last radio

with the absolute heart of the poem butchered out of their own bodies good to eat a thousand years.


II

What sphinx of cement and aluminium bashed open their skulls and ate up their brains and imagination?

Moloch! Solitude! Filth! Ugliness! Ashcans and unobtainable dollars! Children screaming under the stairways! Boys sobbing in armies! Old men weeping in the parks!

Moloch! Moloch! Nightmare of Moloch! Moloch the loveless! Mental Moloch! Moloch the heavy judger of men!

Moloch the incomprehensible prison! Moloch the crossbone soulless jailhouse and Congress of sorrows! Moloch whose buildings are judgement! Moloch the vast stone of war! Moloch the stunned governments!

Moloch whose mind is pure machinery! Moloch whose blood is running money! Moloch whose fingers are ten armies! Moloch whose breast is a cannibal dynamo! Moloch whose ear is a smoking tomb!

Moloch whose eyes are a thousand blind windows! Moloch whose skyscrapers stand in the long streets like endless Jehovas! Moloch whose factories dream and choke in the fog! Moloch whose smokestacks and antennae crown the cities!

Moloch whose love is endless oil and stone! Moloch whose soul is electricity and banks! Moloch whose poverty is the specter of genius! Moloch whose fate is a cloud of sexless hydrogen! Moloch whose name is the Mind!

Moloch in whom I sit lonely! Moloch in whom I dream angels! Crazy in Moloch! Cocksucker in Moloch! Lacklove and manless in Moloch!

Moloch who entered my soul early! Moloch in whom I am a consciousness without a body! Moloch who frightened me out of my natural ecstasy! Moloch whom I abandon! Wake up in Moloch! Light streaming out of the sky!

Moloch! Moloch! Robot apartments! invisable suburbs! skeleton treasuries! blind capitals! demonic industries! spectral nations! invincible madhouses! granite cocks! monstrous bombs!

They broke their backs lifting Moloch to Heaven! Pavements, trees, radios, tons! lifting the city to Heaven which exists and is everywhere about us!

Visions! omens! hallucinations! miracles! ecstacies! gone down the American river!

Dreams! adorations! illuminations! religions! the whole boatload of sensitive bullshit!

Breakthroughs! over the river! flips and crucifixions! gone down the flood! Highs! Epiphanies! Despairs! Ten years' animal screams and suicides! Minds! New loves! Mad generation! down on the rocks of Time!

Real holy laughter in the river! They saw it all! the wild eyes! the holy yells! They bade farewell! They jumped off the roof! to solitude! waving! carrying flowers! Down to the river! into the street!


III

Carl Solomon! I'm with you in Rockland

         where you're madder than I am

I'm with you in Rockland

         where you must feel strange

I'm with you in Rockland

         where you imitate the shade of my mother

I'm with you in Rockland

         where you've murdered your twelve secretaries

I'm with you in Rockland

         where you laugh at this invisible humour

I'm with you in Rockland

         where we are great writers on the same dreadful typewriter

I'm with you in Rockland

         where your condition has become serious and is reported on the radio

I'm with you in Rockland

         where the faculties of the skull no longer admit the worms of the senses

I'm with you in Rockland

         where you drink the tea of the breasts of the spinsters of Utica

I'm with you in Rockland

         where you pun on the bodies of your nurses the harpies of the Bronx

I'm with you in Rockland

         where you scream in a straightjacket that you're losing the game of actual pingpong of the abyss

I'm with you in Rockland

         where you bang on the catatonic piano the soul is innocent and immortal it should never die ungodly in an armed madhouse

I'm with you in Rockland

         where fifty more shocks will never return your soul to its body again from its pilgrimage to a cross in the void

I'm with you in Rockland

         where you accuse your doctors of insanity and plot the Hebrew socialist revolution against the fascist national Golgotha

I'm with you in Rockland

         where you will split the heavens of Long Island and resurrect your living human Jesus from the superhuman tomb

I'm with you in Rockland

         where there are twentyfive thousand mad comrades all together singing the final stanzas of the Internationale

I'm with you in Rockland

         where we hug and kiss the United States under our bedsheets the United States that coughs all night and won't let us sleep

I'm with you in Rockland

         where we wake up electrified out of the coma by our own souls' airplanes roaring over the roof they've come to drop angelic bombs the hospital illuminates itself   imaginary walls collapse   O skinny legions run outside   O starry-spangled shock of mercy the eternal war is here   O victory forget your underwear we're free

I'm with you in Rockland

         in my dreams you walk dripping from a sea-journey on the highway across America in tears to the door of my cottage in the Western night

***

Read more »
0 com

cine mai crede în zodiace?

Oridecâte ori cunosc oameni noi, se foarte întâmplă să fiu întrebat ce zodie sunt. Nu cred în horoscoape. Nu cred că există un tipar în care să fiu încadrat. Nu că aş fi eu cine ştie ce personagiu colorat şi special. Dar unic şi atipic am dreptul să mă consider.
Una dintre cele mai respectate astroloage este Susan Miller, mi-a fost recomandată acum vreo doi ani. Între timp am dat vestea mai departe în toată armata de Gracies. Şi periodic, spre amuzament o mai citesc şi eu.
Dar... Tot anul, lună de lună, îmi găseam dragostea vieţii, mă însuram, mă măritam şi tot aşa. Pentru august nu se întâmpla nimic pe plan amoros, ci doar că e posibil ca prietenilor să nu le placă o poveste a mea. Şi mai ales: No one's favorite days: The weekend of August 7-8
Ei, bine, weekendul ce tocmai s-a încheiat a fost exact invers. Poate e prematur să fac evaluări. Însă feelingul este unul de aşa natură. Şi de obicei, nu mă înşeală. Entuziasmul cu care am ieşit mi-a dat aripi. Plutesc într-o nouă senzaţie de bucurie pe care nu am mai încercat-o de ceva vreme. Am cunoscut un om, al cărei prietene m-a votat, blind, din considerente de zodie şi compatibilitate. Şi l-am cunoscut în weekendul  7-8 August, ce l-aş putea descrie acum ca Most favorite days of the year.
Soooo… cine mai crede în horoscoape? Căci pe mine nu mă prind de client.
Read more »
0 com

Câteva note despre gay, economie, muzică, marketing şi activism

•    Gay in media
Observaţi răsucirea şi deschiderea media din ultimii ani către subiectele gay.
Reviste cu pagini dedicate, să numim doar două: Time Out (worldwide) sau Tabu (neaoş românesc). Seriale gay sau cu personaje gay (Queer as Folk, Will & Grace, Brothers & Sisters). Filme nu mai zic (nu doar Brokeback Mountain, dar chiar Şi românescul Legături periculoase).
Industria muzicală este din ce în ce mai orientată către gay. Pe lângă coming out-uri emoţionante, a la Ricky Martin, sau asumări ale bisexualităţii (Lady Gaga), muzicienii sunt angajaţi politic în lupta împotriva discriminării şi homofobiei  (a se vedea deschiderea Gay Pride Paris 2009 de către Liza Minelli). Mai mult, anii de pe urmă au adus din ce în ce mai multe momente muzicale de-a dreptul „dedicate”.  Oamenii se sărută sau fac amor în videoclipurile musicale fără a se mai ţine cont de orientarea lor sexuală.
O listă scurtă:
•    Boyzone – “Better” (2008)
•    Christina Aguilera – “Beautiful” (2002)
•    Madonna – “American Pie” (2000)
•    Robbie Williams – “She’s Madonna” (2007)
Gay-ii nu au lipsit niciodată din peisajul muzical (având în vedere şi faptul că mulţi dintre ei tocmai aici activează).  De-a lungul timpului am avut YMCA, Village People sau Frankie Goes To Hollywood cu al lor Relax. Ba chiar o senzaţională melodie a lui Sting, An Englishman in New York, dedicată lui şi cu Quentin Ellis.
2010. Noi etape istorice.
Lady Gaga – Alejandro
„The gay community, who has been the most enormous blessing of my life that I have them and their support and the way that they truly understand me and support me. And, in fact the ‘Alejandro’ video… is a celebration of my love and appreciation for the gay community, my admiration of their bravery and their love for one another and their courage and their relationships.” (Sursă)
Kylie Minogue – All The Lovers
Nu doar că ultimul video este încărcat de eros gay, dar artista a şi tradus piesa în spaniolă şi a închis Orgullo Gay 2010 în Madrid. “For a long time now I have had a special relationship with the gay public and I am pleased that they are counting on me to celebrate such a special occasion.” (Sursă)
***
•    Gay şi economia
Căci economia gay este una dintre cele mai înfloritoare. Populaţia gay numără foarte multe persoane cu studii, cu poziţii sociale, cu joburi foarte bine plătite. Populaţia gay cheltuie foarte mulţi bani pentru fun and leisure.
O statistică americană emisă de una dintre cele mai mari agenţii de studiu al pieţei LGBT:  Witeck-Combs Communications, The US Gay and Lesbian Market: “In US, the economic power of the gay market was estimated for 2005 at $610 billion”.
O altă statistică, privind potenţialul economic al căsătoriilor între persoane de acelaşi sex: “Even using the low end of the estimates for weddings and spending, the total for all couples in the U.S. would be $2 billion in additional wedding spending.” (Lee Badgett, Gary J. Gates - The Effect of Marriage Equality and Domestic Partnership on Business and the Economy, University of California)
Apoi, comunităţile gay sunt concentrate în mediul urban şi marile metropole. Fie că sunt constrânşi să “emigreze” din cauza homofobiei ce caracterizează mediul rural sau religios din comunităţile mici, fie că sunt atraşi de oportunităţile culturale, sociale, economice, de night life şi deschiderea societăţii din marile concentrări urbane. Exemple, procente LGBT din populaţia totală: San Francisco – 15.4%, Seatlle – 12.9%.
15,3 milioane consumatori doar în Statele Unite.
***
Şi atunci, mă întreb: cât din toate manifestările publice ale artiştilor de azi semnifică angajarea sinceră în cauza gay şi cât este de fapt marketing ce adresează o piaţă foarte importantă?
Read more »
0 com

Joacadeanoi

Ieri i-am scris lui Octavian. 


Nu mai îmi amintesc când l-am cunoscut pe Joacadeamine. Dar rememorez cu drag momentul când l-am cunoscut pe Octavian. Joacadeamine fără Octavian ar fi doar o joacă, iar Octavian fără Joacadeamine poate ar fi mai puţin Octavian (sau nu?). O parte din mine am lăsat-o acolo şi parte din mine este acum Joacadeamine. 
Îţi mulţumesc că eşti.  Long live Joacadeatine. 


Şi noi să ne jucăm cu tine Joacadeanoi.
Love u!
Read more »
6 com

Ura în varianta românească

Domnule Senator Iulian Urban,

Cu tristeţe, adesea, ajung să citesc ceea ce scrieţi pe blogul dvvs. Nu pentru că v-aş admira, ci pentru că sunt constant uimit de virulenţa urii pe care o proferaţi public. De cele mai multe ori, din cauza atacurilor la adresa etniei rome. De data aceasta, graţie posturilor legate de manifestările persoanelor LGBT.

Înainte de toate, vă invit să vă asumaţi homofobia şi să vă purtaţi stindardul ca atare. Nu vă puteţi scuza ca nefiind homofob, câtă vreme comentariile dvs conţin toate elementele pentru a fi considerate ca atare. Homofobia, conform dicţionarelor, este o teamă faţă de persoanele LGBT, un discurs negativ şi ofensator, afectat de aversiune, antipatie şi prejudecăţi. Este ceea ce practicaţi dvs în acest discurs.

Vă reamintesc, că în 1973 homosexualitatea a fost declasificată din rândul afecţiunilor mentale de către Asociaţia Americană a Psihiatrilor, iar în 1990 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a procedat asemenea. Asocierea între homosexualitate şi celelalte practici, patologice şi antisociale (pedofilie, zoofilie şi necrofilie) în primul rând contrazice adevărul ştiiţific consacrat de către specialişti. Apoi, alăturarea în enumerare a acestora este dorit instigatoare şi jignitoare. Capul persoanelor LGBT funcţionează foarte bine, ba chiar uneori cu genialitate, dacă ar fi să ne gândim la nişte reprezentanţi de marcă, precum Shakespeare sau Da Vinci.


Manifestarea GayFest este cu siguranţă una propagandistică. Caută să transmită un mesaj. Şi anume şi acela că suntem a parte a societăţii şi că avem şi dreptul de a ne exprima şi manifesta public şi liber. Că suntem oameni NORMALI care diferă de restul societăţii doar în ceea ce priveşte preferinţele. Dacă facem prozelitism, ar fi doar pentru a schimba mentalităţi desuete şi periculoase pentru siguranţa noastră, la care avem dreptul ca demni cetăţeni ai acestei ţări. Homosexualitatea nu este o "religie" care se transmite prin prozelitism, nu este o boală transmisibilă, după cum nici nu se manifestă prin acţiuni de racolare de adepţi.

Prejudecăţile care afectează textul dvs îl şi descalifică. Chiar şi mesajul Bisericilor este unul mai constructiv. Homosexualii nu afectează în niciun mod securitatea copiilor dvs. Pericolul sesizat este doar expresia unei paranoia sociale ce se transmite tot ca urmare a unor asemenea mesaje.

Periculoase pentru copiii şi tinerii României sunt intoleranţa, ura, neacceptarea socială, discriminarea, jignirile sau hărţuirea cărora le cad victime tinerii gay. Statistic, rata sinuciderilor în rândul tinerilor gay este de 13 ori mai probabilă decât în rândul celorlalţi. Şi fiecare dintre aceşti tineri neferiţi constituie o victimă a urii proferate de către dvs.

Profund jignitoare sunt şi consideraţiile privin calitatea oamenilor participanţi la parada gay. Nu suntem nici prostituate şi nici proxeneţi. După cum, comparaţia este jignitoare şi pentru prostituate, având în vedere că prea multe dintre ele sunt de fapt victime ale traficului de fiinţe umane şi ale proxeneţilor (acestea sunt pericole sociale spre care ar trebui să se îndrepte cu precădere atenţia dvs de senator salarizat din impozitele pe care le plătim şi noi). Comunitatea LBGT include oameni din toate paturile sociale, si elite şi uscături: bogaţi, săraci, educaţi, analfabeţi, prefesori, medici, artişti, savanţi etc. Şi dacă elita intelectuală a acestora nu iese în faţă, este tocmai din cauza unor asemenea mesaje, ca al dvs, care propagă ura şi, mai grav, conduce la CRIME DIN URĂ. Istoria recentă este plină de asemenea cazuri. Şi există şi în România, din păcate nemediatizate (cu o singură excepţie), ca urmare a temerii victimelor de a se afişa public o dată în plus (cunosc pesonal un bărbat gay care a fostt bătut cu cruzime, pentru orientarea lui sexuală, ajungând în comă la spital).

Societăţile, ţările care îşi protejează cetăţenii LGBT sunt acelea sănătoase, normale şi civilizate, contrar opiniei dvs. O dată în plus, calitatea dvs de senator este incompatibilă cu mesajul. Catalogând ca bolnave, jigniţi naţiunile stindard ale civilizaţei europene: Franţa, Marea Britanie, Norvegia ş.a.m.d. Ba mai mult, în calitatea dvs de senator al unei ţări membre a Uniunii Europene ar trebui să respectaţi Constituţia României precum şi celelalte tratate şi acte de drept internaţional şi european care sunt asumate de către România şi care statuează valorile universale ale DREPTURILOR OMULUI.

Continuarea la primul post cu publicarea celui de-al doilea, care citează mesaje de răspuns este la fel de tendenţioasă şi afectată de acelaşi tip de etichetare. Un mesaj sau 5, lipsite de bun simţ, reflexii ale unor sentimente necontrolate nu constituie mesajul comunităţii gay şi nu urmăreşte decât, o dată în plus, să stigmatizeze. Mesajele negative citate nu sunt ale noastre ca grup, ci ale unor persoane izolate, neprezentative. Dacă doriţi, mesajul nostru comun este cel pe care l-aţi primit în mod repetat, transmis la iniţiativa ONG-urilor şi media LGBT.

Domnule Senator,

O societate sănătoasă este aceea în care funcţionează democraţia şi valorile Naţiunilor Unite. Din păcate, dvs nu reprezentaţi aceste valori, ci din contră. Societatea românească este îmbolnavită de corupţie, de lipsa de respect, de mizerie, de poliomielită, de alcoolism, de violuri, de violenţă casnică, de hoţie ş.a.m.d. Şi acestea sunt în sarcina dvs, ca ales al electoratului. Dar banii contribuabililor care vi se virează în cont ca şi salariu sunt irosiţi pentru propagarea urii,  de rasă şi împotriva homosexualilor.

Nu sunteţi reprezentatul acestei naţiuni, ci, din păcate, doar al ignoranţei şi al bigotismului.

Vă salut,
Un cetăţean gay, educat, jignit şi batjocorit, un cetăţean care se teme de ura dvs

Contrasemnează multe famiilii şi prieteni care îşi iubesc cu mândrie gay-i lor.
Read more »
0 com

Kisses for Christmas




Read more »
0 com

Așa sunt eu. Tu?

Sunt alcătuit din elemente de viață. Sunt energic ca apa, iubesc cu pasiunea focului, sufăr ca vântul singuratic, mă răzvrătesc ca pământul vulcanic.

Asa sunt eu!Nu mă pricep la cuvinte mari și formule de politețe. Fără menajamente.

Îmi place cafeaua fără zahăr,vinul roșu fără apă.
Călătoresc. De câte ori se ivește ocazia. Planificat sau spontan. Iubesc Europa.
Mă trezesc greu dimineața.
Citesc. Filme multe. Muzica la maxim.

Socializez.Ies.Stau în casă. Party boy sau pet de casă.
Socializez. În toate formele.
Beau în cârciumi. Mănânc în fastfood-uri sau restaurante. Dansez în club. Fax sex.
Chat pe YM sau facebook. Citesc blogguri și comentez.

Am prieteni.
Iubesc femeile. Best friends.
Dar iubesc mai ales bărbații. Best match.

Urăsc să urăsc și urăsc pe toți cei ce urăsc.
Nu difer mult față de tine. Tu diferi cu mult față de mine?

Așa sunt eu. Tu?

Read more »
0 com

RIP Stephen Gately


Sâmbătă, 10 0ct, Stephen Gately a încetat din viață la doar 33 ani. Stephen se afla în vacanță în Palma de Mallorca. A murit în somn, cauzele sunt necunoscute pentru moment.

Stephen s-a alăturat Boyzone în 1993. În 1999 a declarat pentru The Sun I'm gay and I'm in love. Din 1998 era într-o relație cu Eloy de Jong (Caught in the Act), relație care a durat până în 2002. În 2003 s-a logodit cu Andrew Cowles, un businessman pe care il prezentase Elton John. Cei doi și-au unit viețile în 2006 printr-un parteneriat civil.

Deși managerul trupei a declarat că, dacă ar fi știut că Stephen este gay, s-ar fi gândit de două ori înainte de a-l selecta, coming out-ul său a deschis o nouă etapă în istoria Boyzone. Rezultatul, piesa Better, e aici.


Read more »
0 com

wind of change

Bate vântul schimbării!

Doar în România s-au ridicat Carpații să stea obstacol în calea-i! Cum sute de ani au ocrotit românul, frate cu codrul, acum la umbra lor se adăpostește un mileniu de tout est pris a la legere și ură.

Iată, Statele Unite intră în al doilea an de regim al unui președinte negru. Gay marriage câștigă teren (sașe state americane, de-acum)... mai puțin California.

Islanda este condusă de un prim-ministru, femeie și lesbiană.

Iar Germania intră într-o nouă epocă istorică. După ce cruntul holocaust ce, printre alte grupuri deja știute a targetat și homosexualii (vă amintiți filmul Bent ?), puternicul stat german va fi condus de un cancelar femeie, Angela Merkel și de un vice-cancelar și ministru de externe gay, Guido Westerwelle. Despre gay în politica germană, în Deutsche Welle. Despre coaliția liberali și creștin-democrați, CNN zice mai multe aici.

În toată vremea aceasta, România rămâne condusă de cel mai homofob partid, PD-L, acela care a votat Rezoluția Catania în Parlamentul European cu 12 mâini împotrivă, o abținere și trei absenți . (Spre comparație: PSD - 7 pentru, 3 absenți, UDMR - 2 pentru, PNL - 3 pentru, o abținere, 3 absenți)

Dărâmați munții , opriți Crivățul din răsărit, aduceți vântul schimbării de la apus!
Read more »
0 com

Kiss-in à Paris

Kiss-in à Paris contre l'homophobie le 26 septembre 2009, Place Carrée, Forum des Halles, 16 heures.



http://www.GayClic.com le blog de l'actualité et de la culture gay.
Read more »
0 com

homophobia sucks

Melodia lui Lily Allen, Fuck You, continua sa faca furori. Am mai scris despre aceasta aici.

Dupa succesul avut de clipul facut de steviebeebishop, au
continuat sa apara si altele in care oamenii simpli transmit ura lor fata de ura.

Iata acum, si la noi, baietii de la Eu sunt! Tu? preiau initiativa si invita romanii sa nu mai huiduie decat ura.

Spune HAI SICTIR! homofobiei din jurul tau!

"Da drumul tare la muzica si filmeaza-te singur, cu un/o prieten/a sau mai multi, cu mame, tati, bunici, pisici, facand playback pe melodie. Fii original, creativ, nonconformist.. cel mai important, fii tu si distreaza-te!
Trimite-ne clipul tau la haisictir.totalgay@gmail.com pana la 15 Octombrie 2009, apoi noi il vom monta impreuna cu parti din toate clipurile primite iar filmuletul final il vom posta pe youtube, sa ne alaturam celorlalte tari unde sute de oameni, indiferent de varsta, sex, rasa sau orientare sexuala, au colaborat la fel pentru a-si arata sustinerea fata de minoritatile discriminate si dispretul fata de cei care promoveaza ura fara de motiv."

Mai multe detalii pe pagina Eu sunt! Tu?


Read more »
4 com

despre ură și diversitate

Madonna: "We don't believe in discrimination against anyone. We believe in freedom and equal rights for everyone...right? Gypsies, homosexuals, people who are different -- everyone is equal and should be treated with respect, OK? Let's not forget that."

Madonna a fost criticată zilele acestea în România cum nici Papa Ioan Paul nu a făcut-o la vremea lui. Avea dreptul sau nu, cine este ea să dea lecții, ea nu a fost în Ferentari, etc. Doar o ocazie în plus pentru ca ura românească să răbufnească pe toți porii.

CTP vine și el cu o apreciere, căci așa îi stă bine: "În ceea ce priveşte ţiganii şi homosexualii, nu are decât să-i iubească la greu madam Madonna, ceea ce nu înseamnă că eu i-aş urî (...)" Sursa

Lorena Lupu (nu mă gandeam vreodată că o voi cita la așa nu): "So, Maddie, why didn’t you show your concern for Gypsies by visiting the Ferentari neighbourhood? You were busy having a great time with your 22-year-old lover in the luxurious Radisson SAS hotel? OK, that’s fine with us – but don’t have the nerve to patronize us!" Sursa (mulțumesc pentru cenzurarea/refuzarea comentariului; foarte open-minded)

Așa mi-am amintit de tehnica de tip Vadim Tudor/Adrian Păunescu, cum să răspunzi la o întrebare cu alta sau cum să ataci pe lângă subiect.

Adrian Păunescu: "Am stat odata de vorba cu un gay. Acesta a fost de acord cu mine in privinta paradelor dar nu si cu adoptiile. [eu fiind contra acestui fenomen cap-coada] La un moment dat mi-a zis ca si el e impotriva necrofililor [adica aia care fac sex cu cadavre], zoofililor, etc. Peste vreo 10 min. m-a intrebat: "Ce rau iti fac tie homosexualii?" la care eu, genial, i-am dat raspunsul: "Ce rau iti fac tie necrofilii?" " Sursa

Dar tot așa mi-am amintit că mai există încă speranță și că mai sunt și oameni care înțeleg ce înseamnă să fii diferit:

Mircea Cărtărescu: "Cat de usor e sa pui toata imaginea proasta a Romaniei in lume pe seama tiganilor! Sa te tot lamentezi in privinta confuziei pe care strainii o fac intre romani (cetateni onorabili, pasnici, muncitori, plini de toate virtutile stramosesti) si tigani, „natiunea inlocuitoare”, cum apare in bancurile noastre tampite si rasiste. De fapt, problema tiganilor in Romania se datoreaza politicii romanesti fata de ei, si nu „inferioritatii lor rasiale”.” Sursa

Dragoș Bucurenci , inspirat de, îl citează pe Cărtărescu aici, și-apoi "Azi se comemorează holocaustul romilor din România din timpul celui de-al doilea război mondial. O altă pată ruşinoasă pe care trebuie să o cunoaştem şi să ne-o asumăm ca naţiune dacă vrem ca astfel de orori să nu mai aibă loc vreodată. Citiţi aici grozăviile petrecute cu miile de romi deportaţi în Transnistria de regimul Antonescu." Sursa

Stingo: "What most Romanian bigots fail to understand is that the high level of criminality among the Roma people is an effect of discrimination and hate against them, not a cause. If people were educated enough to accept and embrace this minority, it wouldn't be so antisocial. But I guess it will take a while to get this type of awareness, without proper, targeted education. Until then, Romania will continue to make headlines with such sad news."

Cine suntem și ce drept avem să judecăm și să facem aprecieri de oportunitate, corectitudine, valoare sau relevanță ? Cine suntem să acuzăm o altă nație de incapacitatea noastră de a îi accepta și integra? Precum părintele ce își reneagă propriul copil în a cărui educație a eșuat.

A făcut cineva efortul să ia în brațe un copil de țigan, cerșetor în stradă și să îl întrebe când a primit ultima dată un sărut pe frunte sau când a venit ultima dată Moș Crăciun la el ?

Read more »
0 com

you waste your time with hate and regret

Mi-am luat biletul la concertul Madonnei în a doua zi de presale. Am așteptat cu o nerăbdare aproape dureroasă venirea Reginei la București. Însă, am plecat de la concert cu cel mai amar gust pe care l-am încercat vreodată.

Trecem peste primul set de huiduieli cauzat de cele 40 minute în așteptarea intrării pe scenă.

Însă, în actul trei, Madonna a ținut să transmită un mesaj anti discriminare. Căci oamenii, fie ei țigani ori homosexuali sunt egali. Și turma cea românească, ce tocmai sălta și se veselea pe ritmurile gipsy, s-a oprit din petrecere și a răspuns. Ura a dat la o parte praful și a răbufnit prin toți porii.

Și din nou simt că mi-e rușine ca sunt român, că aș vrea sa fiu țigan, mulțumesc că sunt homosexual!


Romania loves Madonna??? România nu are nici cea mai mică idee despre ce este vorba în versurile Madonnei, nu a ascultat o iotă vreodată!

Romania "loves" me! Romania "loves" you, gipsy!
You waste your time with hate and regret
Read more »
0 com

nu sunt barbatul vietii tale, dar sunt prietenul tau pe viata

e atat de bine cand oamenii din jur te iubesc. cateodata dragostea lor poate insa sa depaseasca niste granite. si atunci trebuie sa repui lucrurile in ordine.

in dimineata aceasta m-am trezit sunat de o prietena foarte draga. o relatie foarte veche, pierduta pentru niste ani, regasita acum doua luni. distanta ne omoara, insa prietenia din adolescenta renaste zi de zi si deja nu mai putea sta unul fara celalalt. in fiecare dimineata alergam la birou animat de dorinta de a citi mailul ei matinal si de a-i raspunde. si-apoi ziua intreaga la birou era mai usoara cand vorbeam cu ea.

imi este draga, ii sunt drag... atata doar, ca nu avusesem ocazia sa ii spun despre preferintele mele de gen, vroiam sa ii declar la prima intalnire face2face. dar...

astazi, o data in plus, mi-a zis cat ma iubeste, dar si ca ar trebui sa fiu barbatul vietii ei, ca ar vrea sa isi petreaca restul vietii cu mine. si-atunci i-am spus ca nu vroiam sa ii spun la telefon, si sa stea pe scaun caci nu pot fi barbatul vietii ei, pentru ca la randu-mi, imi plac barbatii! a replicat, desigur, ca fac misto de ea. i-am repetat ce am spus, am asigurat-o ca sunt cat se poate de serios.

imi scrie dupa o ora pe ym:

ea: sunt inca socata
eu: hmmm
eu: socata intr-u sens negativ?
ea: nu..ma gandeam ca ma marit cu tine
eu: da, am vrut sa iti spun tocmai pentru a nu iti face sperante desarte
ea: offf
eu: anyway... sunt acelasi, sunt mereu alaturi de tine
ea: oricum un prieten e mai valoros
ea: unul adevarat
eu: ...doar ca nu pot sa fiu si barbatul vietii tale

morala: pare greu, dar nu este. din contra, e reconfortant. adevarata prietenie, adevarata dragoste se intaresc.
Read more »
2 com

se intampla lucruri...


ma pregateam sa dorm. am terminat de urmarit si sezonul doi din "brothers & sisters". eu ajung intotdeauna ultimul la curent cu ce se intampla fain in materie de seriale tv... in fine, nu despre seriale era vorba. am deschis mailul, just a check before i get to sleep...

si am gasit lasat un comentariu de la ratusca vesela . nu am apasat publish caci merita mai mult de atat. ei bine, se intampla lucruri in romania. simpatica ratusca, sus numita, ma anunta ca a aparut o carte. in romania s-a publicat o carte. se numeste "gandurile unei lesbiene". in romania s-a publicat o carte cu titlul "gandurile unei lesbiene". si woooow ...e scrisa de o romanca... adica de alexandra toader. am dormit prea mult cumva? m-am trezit in alta romanie decat lasasem ?

citez din prezentarea facuta de autoare:

"Numele meu este Alexuta si traiesc intr-un univers plasmuit de imaginatie.
Puterea pe care o am de a razbi intr-o lume rece si vitrega, este insasi detasarea fiintei mele de toata imaginea cruda si adevarata al acestui sistem.
Mi-a placut dintotdeauna sa mi se spuna ca sunt prea copilaroasa si prea naiva, de aceea, prin acest material mi-am imbinat cele doua lumi: lumea reala si lumea de vis.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa am momente in care sa ma refugiez in coltul magic al gandirii mele, unde realitatea devine ceea ce vreau eu; acolo se desluseste orice enigma si orice problema isi gaseste solutia pe o cale pasnica; acolo totul este posibil; exista armonie ca o stare generala si exista intelegere.
Adun elemente din viata reala si le transpun in povestea mea, formand strategii si dezbateri pe diverse teme, urmarind un singur deznodamant: pacea intre oameni.
Tanjesc la linistea interioara ce poate fi redata de catre simplul accept al celor din jur.
Adesea, cursul povestii prinde o caracteristica mult prea fabuloasa, de aceea, la o simpla apreciere ma opresc si refac cursul intamplarilor pentru a le reda o nota cat mai credibila si mai usor de realizat. Dumnezeu este ce vreau eu sa fie, iar evenimentele reale se vor reflecta vizibil distorsionate.
Aceasta opera literara se doreste a cocheta cu fictiunea; Simpla asociere cu realitatea ramanand la latitudinea fiecaruia. Cititorii trebuie sa respecte continutul acestui material si sa retina faptul ca totul este doar o expunere a unei pareri.
Dupa cum imi place sa spun, totul este relativ, inclusiv adevarul sau realitatea, astfel, opera literara in care eu m-am insirat, este conceputa in asa fel ca toti cititorii sa se regaseasca printre randurile ei intr-un mod independent.
Astfel, o persoana care nu neaparat este gay, se poate identifica prin mine, datorita trairilor interioare si intelegerii sufletului; identificarea fiind realizata datorita apartenentei cititorului la cauza mea. Este o carte adaptata intr-o asa maniera incat sa prinda o forma unica pentru fiecare cititor in parte; izbitoarea asemanare cu realitatea fiind posibila datorita faptului ca sursa de inspiratie este insasi viata cotidiana. Garantez a fi cat se poate reala povestea de dragoste dintre mine si Printesa, careia ii multumesc din suflet pentru tot sprijinul pe care mi l-a oferit.
Este una dintre putinii oameni care au inteles ca sunt mai speciala, mai visatoare si ca plutesc undeva intr-o lume cam rupta de realitate. Adevarul se reflecta de asemenea in toate sentimentele sincere pe care le impartasesc, fie acelea pozitive sau negative. Primii pasi spre intelerere ar fi: sinceritatea si dialogul pe care suntem dispusi sa il purtam.
Doresc aceasta opera sa fie o mana intinsa catre cei care sunt deschisi spre acceptare si intelegere. In alte conditii, fara sa stiti ca sunt lesbiana, personalitatea mea tanara, naiva si jucausa nu v-ar fi permis sa nu ma indragiti. Starea mea naturala nu urmareste niciun tipar, sunt un suflet de copil inca nematurizat si care se vrea a razbi cu usurinta printre toate greutatile vietii, ignorand cruntul adevar. Asadar, nu-mi ramane de spus decat ca va las in compania gandurilor mele, cu mentiunea ca va apreciez rabdarea si intelegerea ulterioara de care veti da dovada"

Alexandra Toader - "Gandurile unei lesbiene"
Editura Lumen
Iasi , apr 2009
118 pg, 12.1o lei

Cartea poate fi cumparata in librarii din Bucuresti, Brasov, Cluj, Constanta, Brasov, Iasi sau online aici 

multumesc de notificare ratusca vesela . maine ma ocup de achizitii, iti dau de veste cum a fost lectura ( omg, chiar nu am citit niciodata literatura lesbiana. wow ). 

ps: mai aveam si o intrebare... o pun alta data.
ps2: gracie, cat oi fi tu de str8, tot ti-am pus si tie ceva in programul de lecturi :). o recomandam si lui karen? mi-a scris, am uitat sa iti zic :). vrea sa te (ne) scoata la o cafea.
Read more »
1 com

este primavara iesirii din dulap

nu sunt un gay care sa defileze cu sexualitatea lui, am mai spus-o. nu cred ca, straight sau gay, viata  sexuala a unei persoane priveste pe altcineva. este o alegere personala cu cine iti discuti viata sexuala. familia si prietenii sunt indeajuns. nu sunt tocmai closeted, dar nici openly gay, nu mi-am pus o placuta la gat. bunaoara, am ales ca la job sa nu trambitez acest subiect, sunt doar cativa colegi care stiu. am considerat ca merita si trebuie, m-au intrebat le-am raspuns. nu m-am prezentat niciodata cu "salut, sunt florin si sunt gay", dar nici nu ma gasesc intr-o schema de minciuni imbrobodite, nu am prietena imaginara, etc. pe de alta parte, avand in vedere meseria ce o practic, sales, imaginea cu care ma afisez clientilor, interni sau externi, este foarte importanta, si cu totul alte obstacole trebuie sa daram in relatia cu ei, viata mea sexuala nu ii priveste. 

postul acesta vine dupa ce, in ultima perioada, am citit, in mai multe randuri, in diverse locuri depsre coming out, si, in plus, se leaga foarte mult si de o experienta amoroasa. se doreste a fi si o completare la postul anterior.
adica:
  • minunatul Octavian a povestit experienta sa foarte fericita privind coming out-ul si modul in care a fost acceptat de cei din jur. 
  • tot pe gaypride.ro, Robert a scris despre self hating homo, despre care am mai comentat, adaugand distinctia intre introvertiti/extrovertiti si openly gay/flamboyant.
  • Soldatelul a raspuns intrebarii la care interlocutorul nu vroia sa auda raspunsul. 
  • Brad, un politist american bisexual closeted tine un blog pe care il citesc pironit, de fiecare data."That's a part of life I keep 100% secret. I've accepted that I have to stay in the closet." In ultimul post vorbeste despre experientele discriminatorii ale unui alt politist american, openly gay. articolul este preluat din Albuquerque Journal, via alt blog. "Wolke's captain sent out an e-mail to all supervisors informing them that Wolke was gay, to monitor his behaviour and to notify the captain about any problems."
  • sunt abonat la un newsletter pe care vi-l recomand si voua. About.com Gay Life. gratie acestuia, am descoperit o discutie pe forum, despre un tanar canadian care nu este openly gay la birou si nu stie ce sa faca, se simte strans cu usa si, mai mult, minte pe modelul "iubita imaginara".
  • experienta amoroasa: ex-boy friend imi spune ca a promis ca se va casatori cu o colega pentru a o ajuta sa obtina cetatenia romana. raspund, "mda, probabil ca e ok. poate ca si eu as face acelasi lucru daca ar fi cazul.sunt de acord, te sustin". post factum, am  inteles, mult mai tarziu, ca, de fapt, la mijloc era si dorinta lui de a fi acceptat, de a da bine intr-un tablou in care se dorea.
asadar, fata de cele exemplificate mai sus, trebuie sa declar nu pot sa inteleg decizia de a ramane closeted, dupa cum nu accept ideea de a indeplini formalisme sociale hetero (casatorie) pentru a poza in altcineva decat esti.ok, am un job care imi impune unele constrangeri, trebuie sa le accept. nu le pot accepta, schimb jobul (ceea ce, intre noi fie spus, ma bate gandul. nu din cauza sexualitatii mele, ci pentru ca vine o vreme pentru toate.) 

am mai vorbit si de ex-gay si, sa ii numim, in denial gay (nu am gasit o denumire stiintifica, impamantenita, pentru acestia. daca stie cineva sa imi zica si mie) (care au fantezii same sex, dar nu au incercat, cei ce se casatoresc pentru a isi nega conditia ), care constituie o temelie sanatoasa a cercului homofobilor. 

nu doar ca se ingroasa tagma homofobilor, dar, ascunzand frumusetea noastra nici nu vom putea fi vreodata acceptati de societate. mentalitatile se schimba greu. daca prietenii si familiile noastre nu ne vor cunoaste, vor ramane inchistati probabil in traditia romaneasca. dragostea lor pentru noi nu va inceta, ci doar ii va schimba. poate vor fi mai curiosi, poate vor vrea sa inteleaga mai bine. "The true mystery of the world is the visible, not the invisible." poate ca e complicat, dar e o usurare. si, cum zicea si Harvey Milk, "iesiti din dulap pentru rude si prieteni. va vor iubi la fel si vom invinge." (citat din memorie) 

ne este bine in pielea noastra, iubim, ne place ceea ce vedem in oglinda. suferim din aceleasi motive ca toti ceilalti (vezi si Wannabegay) , dupa cum vrem sa avem si ceea ce au ceilalti. 

coming out-ul va conduce catre schimbarea mentalitatilor.cand oamenii ce ne iubesc vor sti, ne vor iubi poate si semenii. putini vor fi cei ce vor arunca cu pietre. aceia ce nu vor accepta, poate ca nici nu merita efortul. poate totul a fost doar o iluzie. vom pierde poate un prieten, o cunostiinta, de fapt. dar vom castiga respectul celorlalti atat pentru noi, cat si pentru ideea de homosexualitate, pentru modul nostru de viata si ii vom muta in barca sustinatorilor nostri. ei se vor gasi intre cei ce vor sustine cauza noastra. vor vota pentru noi. vor creea curente de opinie favorabile noua (vezi sectiunea marturii din gaypride.ro). atunci vom inceta sa fim o minoritate. si inca un lucru: au dreptul la aceasta dovada de respect din partea noastra. nu merita sa fie mintiti.

nu stii cum? cauta cateva resurse online. iata un exemplu: Coming Out Tips . suna o organizatie, precum Eu sunt! Tu?. intreaba un prieten. 

este primavara iesirii din dulap.  I am the love that dare to speak its name.

Read more »